Tabloul clinic e dominat de fenomenele dureroase acute.
Criza dureroasă poate apărea fie provocată de un agent extern, fie spontan, fără o cauză aparentă. În ambele situaţii, durerea ţine mult timp, putând exista, inconstant, uşoare remisiuni de câteva minute ale intensităţii.
Pot apărea, de asemenea, exacerbări ale durerii, cu caracter lancinant (violent), provocate de excitanţi externi: rece, dulce, acru, traumatism masticator.
O altă caracteristică este tendinţa de iradiere a durerii către dinţii vecini şi spre maxilarul antagonist, dar fără a depăşi linia mediană a feţei.
Uneori, durerea poate iradia în regiunea temporală, orbitală, submandibulară sau chiar occipitală. Reacţia dureroasă la percuţia în ax a dintelui e prezentă constant.
Analgeticele au, în general, eficienţă redusă, determinând, cel mult, o reducere a intensităţii durerii, dar pe un timp scurt.
