“Anestezia” înseamnă abolirea completă a tuturor senzațiilor, inclusiv cea dureroasă.
“Anestezia generală” este starea în care pacientul nu reacţionează la nici un stimul, inclusiv durere, pacientul fiind în stare de inconştienţă.
“Anestezia locală” reprezintă pierderea senzaţiei dureroase în regiuni limitate, cu păstrarea stării de conştienţă, şi poate fi indusă pe 3 căi:
- aplicare locală (anestezie topică), ce se bazează pe permeabilitatea mucoasei bucale pentru anumite substanţe anestezice, obţinându-se o anestezie de suprafaţă;
- infiltrare locală (analgezie infiltrativă), ce constă în introducerea unei soluţii analgezice la rădăcina dintelui, astfel încât aceasta să poată difuza şi să ajungă la filetul nervos ce inervează dintele în cauză;
- infiltrare regională (analgezie regională), ce se face prin injectarea unei substanţe anestezice în locuri specifice, unde să acţioneze pe un trunchi nervos, având drept consecinţă blocarea trecerii impulsului nervos, reducând inervaţia senzorială a unei regiuni mai mari.
În general, pentru tratamentele stomatologice obişnuite, se practică anestezia locală şi loco-regională, datorită preciziei, uşurinţei în administrare, ea oferind posibilitatea colaborării continue cu pacientul, ceea ce este foarte important pentru medic în desfăşurarea actului operator.
Introducerea anesteziei generale în practica uzuală stomatologică se face încet şi cu rezerve, deoarece anestezia locală implică mult mai puţine riscuri, este uşor de efectuat şi de suportat de către pacient, în timp ce anestezia generală presupune o pregătire specială, personal calificat ATI (anestezie şi terapie intensivă), tehnici de administrare mai complicate şi riscuri mai mari.
