Reprezintă fenomenul dureros ce apare atât la dinţii temporari, cât şi la cei permanenţi prin expunerea directă a terminaţiilor nervoase din canaliculele dentinare la agenţi termici (rece), excitanţi chimici (dulce şi acru) şi excitanţi electrici, încetând odată cu îndepărtarea acestora. Datorită reacţiilor de apărare din pulpa dentară, hipersensibilitatea are tendinţa de a scădea treptat în intensitate chiar până la dispariţie.
Hiperestezia dentinară
Este fenomenul dureros ce apare pe suprafeţele dentare, aparent fără modificări anatomice, dar fiind favorizată de un strat subţire de smalţ, abraziuni dentare, displazii de smalţ, locuri retentive dentare sau de astenii nervoase şi avitaminoze.
Durerea este provocată de palparea cu sonda, contactul cu alimente dure, prepararea cavităţilor, şi are tendinţe de agravare, deoarece pacientul evită masticaţia şi periajul pe hemiarcada respectivă, iar placa bacteriană fermentează alimentele retenţionate local, ducând la apariţia leziunilor incipiente de carie dentară.
Hiperestezia netratată poate genera complicaţii pulpare, când durerile sunt mult mai lungi şi pot apărea chiar şi spontan, noaptea.
Tratamentul curativ este local, prin îndepărtarea plăcii bacteriene dentare, stimularea dentinogenezei, devitalizarea pulpei dentare sau, general, prin administrarea de vitamine – B1, B2, C – sau, în cazuri extreme, medicamente de sedare la pacienţii hiperexcitabili.
