Reprezintă forma clinică cea mai des întâlnită din categoria supuraţiilor de cauză dentară.
Procesul infecţios are ca punct de plecare o gangrenă pulpară complicată cu o parodontită apicală.
Evoluţia este relativ rapidă, trecând din stadiul intraosos, în cel subperiostal (în care durerile au intensitate maximă, sunt continue, violente, rebele la tratament; starea generală este alterată, pacientul acuzând jenă în masticaţie, agitaţie, iritabilitate, febră) şi apoi în stadiul submucos (fenomenele generale se ameliorează, durerile se remit aproape complet, la palpare se constată prezenţa unei tumefacţii la nivelul mucoasei corespunzătoare dintelui cauzal, datorită ţesutului purulent acumulat submucos).
Pacientul prezintă un edem accentuat al părţilor moi, cu localizare în funcţie de dintele cauzal; consecutiv, apar tulburări fizionomice datorate asimetriei faciale.
Netratat, procesul difuzează în os, putând produce osteite întinse, osteomielite, poate invada sinusul maxilar, poate fistuliza sau se poate croniciza; nici una din formele evolutive nu este favorabilă pacientului.
