Reprezintă o stare de inflamație cantonată inițial la nivelul spațiului periodontal apical, dar care în timp relativ scurt se întinde, cuprinzând osul alveolar adiacent vârfului rădăcinii unui dinte.
Ca și simptomatologie, pacientul acuză o durere ce are o evoluție ascendentă, de la simplă jenă, până la dureri insuportabile. Această trecere se realizează pe parcursul a 24-48 de ore.
Durerea poate iradia în regiunile dentare învecinate și, eventual, spre orbită, regiunea temporală, auriculară, mandibulară, cervicală. Durerea are caracter lancinant (violent), este permanentă, nu cedează la antialgice uzuale, este exacerbată de eventualele presiuni ce se exercită asupra dintelui. Durerea este amplificată și de creșterea fluxului sangvin în extremitatea cefalică (căldura pernei, căldura locală, aplecatul înainte).
Clinic se constată congestia mucoasei în dreptul rădăcinii, durere la percuția în ax a dintelui, durere la palparea osului alveolar în dreptul rădăcinii, adenopatie regională, stare generală afectată (febră, frisoane, inapetență, insomnie).
